Recital de Poezie – Nicolae Dragulin

Nevoia de poezie cred că transpare cât se poate de evident chiar din acest vers emblematic al poetului Alexandru Philippide: M-atârn de tine poezie ca un copil de poala mumii, care dă titlulacestui recital.

Aristotel este unul dintre primii filosofi care au încercat să definească poezia în opera sa, Poetica, ca fiind o formă de cunoaștere a lumii prin mimesis (imitația realității). Poezia te îndeamnă să vezi cât de puțin știi despre tot ce te înconjoară, despre tine însuți și despre alții, despre emoție, despre dragoste, despre frumusețe. Poezia este un exercițiu spiritual prin care se crează setul complet al sufletului uman în echilibru cu sine sau dimpotrivă, într-o tornadă de dileme, nedeslușiri și neînțelesuri. Se vorbește despre natura ei vindecătoare, de a dărui alinare, de a împăca omul cu propria suferință. Poezia are capacitatea de a reformula viața în mijlocul haosului și dezastrului. Chiar dacă există aceste clișee cum că poezia este destinată celor slabi și neadaptați la realitate, în adevăr ea este o piatră de încercare care te ajută să te descoperi în permanență. Poezia este și devine mesajul de care avem nevoie cu toții, găsim în ea atât ceea ce căutăm, cât și ceea ce, de obicei, ignorăm, este un dialog ce ne poartă oriunde pe axa timpului și a spațiului.

Grigore Vieru spunea că poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii, iar Italo Calvino spunea că Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar, viața într-un vers și durerea într-o rimă.
Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi/ La voi inimi cu aripe/ Ah, lăsați ca să vă ducă/ Pe altă lume-n două clipe (M. Eminescu)
Poezia este singura avuție pe care omul o are, încă nejefuită (N. Stanescu)
Poezia este în fiecare om, fiecare cititor este un poet și poetul este de fapt un catalizator, cel care-l stârnește pe poetul din celălalt (Ion Mureșan)

Versuri din creația poeților: Niculae Alexandru-Vest, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Geo Bogza, George Coșbuc, Mihai Eminescu, Nicolae Labiș, Mircea Micu, Miron Radu Paraschivescu, Teodor Pâcă, Spiridon Popescu, Radu D. Rosetti, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, George Țărnea și Grigore Vieru.

Vezi, îmi spuse el,
vine un moment în care durerea se schimbă în
indiferență
și nenorocul
în obișnuință.
Nu-ți mai pasă cine știe ce,
– și un fel de liniște
începe să te cuprindă.
Te surprinzi, îmi spuse el,
privind prin brazi, prin cai,
prin ocean și prin alte multe
ca prin sticlă.
Al tău și al fiecaruia,
– îmi spuse el,
nu se mai sprijină.
Fosta dragoste, foamea,
strigătul, îmi spuse el,
par împărțite la o cină generală.
Ah, dar existența fiecărui individ, îmi spuse el,
este nesfarșită și mareață.
Resturile ei nu durează decât o secundă,
iar întinderea morții, nici atâta.

Cina generală ( Nichita Stănescu)